Ne putem sacrifica pentru cei de lângă noi?

„De ce oamenii decid să aibă sau nu copii? Motivele sunt nenumărate și, în opinia mea personală, ar trebui să existe doar unul: dragostea autentică și pură pentru celălalt.

A trăit diferite situații, a întâlnit oameni diferiți și a auzit povești diferite. Foarte puțini aveau același motiv în comun: dragoste, dragoste nemărginită pentru partenerul său și dragoste pentru micuța ființă umană care va crește în interiorul corpului unei femei.

Era conștientă că acum 30 de ani, când nici măcar nu se afla în planurile părinților săi, în anii 70 sau 80, oamenii nu erau informați cu privire la măsurile de prevenție. Deci, era foarte normal ca o familie să aibă mai mult de patru membri, inclusiv părinții.

În timp ce a crescut, a auzit diferite povești. Aceste povești se referă la oameni care nu sunt extrem de religioși, deoarece, în opinia ei, motivele sunt diferă într-o oarecare măsură de la o persoană religioasă la o persoană care nu este atât religioasă.

Ascultase povești în care cuplul s-a căsătorit când ei erau încă foarte tineri și familiile lor au avut o influență destul de mare asupra lor pentru a avea un copil în primul an de căsătorie. Simțind presiune din partea familiilor lor, au urmat așa numita „tradiție” și au avut un copil foarte repede și destul de tineri. Nimeni nu poate pregăti o persoană pentru ceea ce înseamnă a avea o viață cu copii, așa că fiecare zi este o nouă călătorie, fiecare zi este o nouă descoperire, iar acest lucru poate aduce cuplurile mai aproape și să crească împreună sau exact opusul se poate întâmpla și se pot separa.


Ascultase povești despre cupluri în care dragostea reciprocă se stingea, așa că se gândeau că poate un copil va reaprinde flacăra care murea încet, încet. După părerea ei acest lucru poate funcționa o vreme, dar după ce lunile și anii au trecut deja, dacă ceva se sparge, chiar dacă încerci să pui toate piesele împreună și să le lipești, va fi doar asta, piese lipite la un loc, dar baza este încă ruptă.

Ascultase povești despre cupluri în care unul dintre ei dorea să pună capăt relației, iar cealaltă persoană nu era deloc de acord și bărbatul, în mod intenționat și-a lăsat femeia gravidă sau invers. Din nou, nu este cel mai bun motiv pentru a folosi un copil ca scuză sau motiv pentru a menține o relație care este destinată să se încheie mai devreme sau mai târziu.

Ascultase povești despre cupluri în care ei își doreau ca cineva să fie acolo, lângă ei, când erau ajunși la bătrânețe și nu se puteau descurca singuri. Ei au considerat că copiii sunt obligați moral să aibă grijă de părinții lor atunci când nu o pot face singuri. Au simțit că copiii le datorează măcar atât, după toate sacrificiile pe care le-au făcut crescându-i, după toate nopțile pe care le-au irosit stând treji și încercând să-și dea seama de ce are nevoie bebelușul, după toți banii cheltuiți pe scutece, lapte, medici, haine și lista poate continua la nesfârșit. Ei au considerat că copiii le datorează cel puțin asta după ce și-au sacrificat o parte din viață pentru a-i crește cum au putut ei mai bine.

Este acesta cel mai bun și cel mai potrivit motiv pentru a decide să ai un copil? Este pur acest motiv? Bineînțeles, copiii simt că trebuie să aibă grijă de părinții lor bătrâni, dar în cele din urmă, el sau ea nu au avut de ales dacă să vină în această lume, părinții au decis pentru ei, a fost propria lor alegere.

Ascultase povești despre cupluri ce își doreau cu disperare un copil pentru că nu doreau ca numele lor de familie să moară, să dispară odată cu trecerea timpului. Oameni care aveau companii și construiseră un imperiu, dar nu aveau încă moștenitor. Nu e asta un indicator de egoism în persoana respectivă? Nu e o prea mare povară pentru cineva care nici măcar nu s-a născut? Nu e prea multă așteptare de la un copil?

Și cum este ca cineva să se nască și să aibă deja toată viața plănuită? Cum este ca cineva să nu aibă puterea de a decide ce este mai bine pentru sine? Cum este ca cineva să nu descopere singur ceea ce îi place și ce nu îi place? Nu este oare nedrept față de cealaltă persoană?

Cine suntem noi să decidem cum ar trebui să își trăiască viața cel de lângă noi?”

Sunt aici chiar acum, într-o cafenea aleasă la întâmplare și la masa de lângă mine este un băiețel drăguț cu părinții săi. Se vede ca și un copil fericit și așa se văd și părinții. Tatăl își ține fiica mică pe brațe, care este încă un bebeluș.

Nu pot vorbi din propria mea experiență pentru că încă nu sunt mamă. Poate într-o zi voi deveni sau poate viața va decide că nu sunt predestinată să fiu mamă. Voi accepta ambele situații.

Ceea ce mă întreb este dacă oamenii mai pot oferi iubire sinceră și pură cuiva?

Mă întreb dacă cineva se poate oferi pe sine, în toată ființa sa pentru un copil nenăscut, și îl poate iubi necondiționat fără să aștepte nimic în schimb?

Mă întreb dacă oamenii pot fi lipsiți de orice interes?

Mă întreb dacă oamenii vor ajunge să nu fie îngrijorați de ceea ce ar putea crede societatea dacă ai peste 30 de ani, ești încă singur și nu ai copii?

Mă întreb dacă putem oferi până la ultima noastră suflare toată viața acelei mici ființe, care depinde de noi, fără a cere nimic absolut nimic înapoi, fără a aștepta nimic pentru tot sacrificiul nostru și tot ceea ce am investit, pe plan financiar și emoțional?

Mă întreb câți oameni își pun aceste întrebări înainte de a decide să aibă un copil? Nu spun, nici într-un fel sau altul, că ceva este bine sau rău, sau că întrebările mele sunt importante, sau nu. Lucrurile sunt atât de importante ca și importanța pe care noi o acordăm lucrurilor.

Sunt conștientă că în cazul meu, atunci când voi găsi un răspuns la toate aceste întrebări, poate doar atunci voi decide să fiu mamă. Când voi simți că sunt lipsită de orice urmă de egoism, că sunt gata să mă ofer complet și să-mi dedic toată viața celeilalte persoane, poate atunci voi decide să fiu mamă.

Dacă viața decide ceva diferit, îmi voi accepta destinul așa cum este scris sau așa cum mi-l voi scrie eu însumi!

Care e povestea ta?

Versiunea în engleză: https://journeywithmada.com/story-nr-21/

Versiunea în spaniolă: https://journeywithmada.com/historia-nr-21/