Sunt Mădălina Chelmus și m-am născut într-un oraș mic din România.

Am 30 de ani și răspunsul este nu. Nu am niciun fel de criză existențială! (râzând)

Am locuit câțiva ani în Spania, apoi m-am mutat în Germania, unde am locuit o perioadă, iar acum trăiesc în frumoasa Lisabona, un loc uimitor.

După cum vedeți, îmi place la nebunie să călătoresc și să cunosc oameni noi. Sunt o persoană foarte empatică, foarte pozitivă, cu multă energie și o dorință incredibilă de a descoperi lucruri noi, dar și destul de visătoare uneori. Acesta poate fi un lucru pozitiv, sau poate nu.

Cunoașterea mai multor limbi străine mă ajută foarte mult în interacțiunea cu oamenii și, de asemenea, în dezvoltarea relațiilor de prietenie, de exemplu. A fost, de asemenea, un avantaj pentru a fi capabilă să mă mut dintr-o țară în alta și pentru a găsi un loc de muncă aproape imediat.

Nu mi-a fost teamă să schimb locurile de muncă sau cel puțin am încercat să fac față schimbărilor în cel mai bun mod posibil și să le iau ca ceva foarte pozitiv în viața mea. Cred cu tărie că experiența are o valoare mai importantă decât o bucată de hârtie.

De asemenea, consider că trebuie să experimentezi lucruri diferite până când vei găsi ceva care să te pasioneze cu adevărat. Lipsurile care le-am avut în copilărie m-au făcut să îmi doresc să muncesc cât mai mult pentru a-mi putea permite ceea ce îmi doresc. Dar nu trăim pentru a munci, muncim pentru a ne putea bucura de viață.

Am decis să încep să scriu acest blog cu niște cuvinte simple, să mă pierd în metafore, amintiri, gânduri, cu felul meu de a povesti, mai întâi pentru mine și apoi pentru ceilalți. Să fac o introspecție în propria mea viață, observând persoana care am fost, felul de a reacționa în diferite situații, propriile experiențe, și într-un final să revin la momentul prezent, să fac un rezumat și să apreciez ceea ce am învățat până acum în aceasta călătorie ce încă nu are un sfârșit.

În al doilea rând, pentru oamenii de acolo, undeva. Persoane care se pot simți identificate cu poveștile mele, felul meu de a vedea viața și gândurile mele. Am început să scriu cu scopul de a crea un canal de comunicare între mine și oamenii care vor citi aceste rânduri, astfel încât oamenii să nu se simtă singuri. Există întotdeauna cineva, undeva acolo care a trecut sau trece prin același lucru, sau ceva asemănător, și întotdeauna se poate învăța din a asculta poveștile altora, cele pe care le împărtășim sau cele pe care le auzim.

Important nu este neaparat ceea ce scrii, ci ceea ce simți atunci când scrii și felul în care scrii. M-am uitat și am căutat adânc în sufletul meu.

Poveștile pe care le voi împărtăși aici cu voi sunt momente cruciale din viața mea care au schimbat complet felul în care sunt, felul în care gândesc. Sau, sunt povești care mi-au fost mărturisite.

Împărtășind povești oameni se pot reuni, oameni diferiți, dar cu experiențe asemănătoare.

Undeva, cumva, de la cineva am auzit: „Nu există vise unice, există vise pe care le putem împărtăși cu alții!”

Dacă citind poveștile mele, experiențele mele, reflecțiile mele, îți oferă un impuls pentru a schimba ceva, te motivează într-un fel, îți trezește o dorință în tine de a face ceva diferit decât până în mmentu de față, atunci merită să fie scris.

Chiar cu posibilitatea de a fi judecat de unii oameni, îmi asum acest risc!

“… de ce nu ar trebui să ne revizuim cu calm și cu răbdare propriile gânduri și să examinăm în detaliu și să vedem care sunt cu adevărat aceste aparențe în noi?” – Platon

     Din Lisabona cu drag,

 Mădă!

P.S. Aceasta nu este ultima oprire . . .

Versiunea în spaniolă: https://journeywithmada.com/sobre-mi/

Versiunea în engleză: https://journeywithmada.com/introduction/