Ea se mută în Spania

Acesta este doar începutul unei lungi povești! 😊

Ea și-a terminat studiile în țara natală și s-a specializat în limbi străine – spaniolă și engleză. Ca majoritatea adolescenților, primea ajutor și suport din partea familiei sale, însă nu dorea să ceară în continuare bani pentru a-și putea continua studiile și a merge la facultate. Așa că a decis să se mute în străinătate, să își găsească un loc de muncă și să meargă la serviciu. Nu conta prea mult în ce domeniu având în vedere că nu avea niciun fel de experiență. Ar fi fost capabilă să lucreze în orice ar fi putut găsi disponibil. Își dorea cu ardoare să fie independentă, era singurul lucru la care se gândea zi de zi. Scopul era să pună deoparte suficienți bani încât să își poată plăti studiile. Și acest lucru ar fi fost un pic complicat în țara natală din cauza sistemului și a condițiilor de trai.

De data aceasta, părăsirea țării avea să fie o experiență foarte diferită. În fiecare an, pe perioada vacanței de vară, ea își vizita mereu familia în Spania. Încă își amintește cum a fost prima dată când a călătorit în străinătate de una singură, neînsoțită. Acest lucru s-a întâmplat când avea doar 17 ani. Nu mai părăsise niciodată țara. Nici măcar orașul său natal. Nu mai avea pe nimeni acasă, așa că urma să petreacă următoarele 3 luni în Spania pentru a putea fi alături de familia ei și pentru a-și putea îmbunătăți cunoștințele de limbă spaniola. Părinții ei erau despărțiți și nu avea niciun fel de relație sau contact cu tatăl ei. El nu ar fi fost niciodată de acord să semneze actele pentru ca ea să poată călători singură. A avut doar confirmarea că era permis de a avea pașaport propriu și o copie a actelor de divorț ale părinților. Asta a fost tot. Ajunsă la graniță, într-un autobuz plin de oameni, toți niște necunoscuți, niște străini pentru ea, poliția a verificat toate documentele. A trebuit să coboare din autobuz, să intre într-o cameră plină de polițiști, toți dintre ei fiind bărbați, și să fie interogată.

Sentimentul pe care l-a avut atunci când proprii ei concetățeni, compatrioții ei, aveau impresia că dorea să plece în străinătate pentru a practica prostituția. Zâmbetul machiavelic de pe fețele lor. Era doar un copil. Cum puteau să se gândească la așa ceva? Singura dorință  în acel moment era să fie alături de familia ei și să plece imediat din acea cameră mică, unde oamenii respectivi (asta dacă îi poți numi ființe umane) judecau și se râdeau fără ca nici măcar să o cunoască. Dar, când este vorba de bani, totul se schimbă.

A fost adusă într-o cameră mai mică, cu doar doi polițiști înăuntru și unul dintre ei a deschis un caiet pentru a ascunde faptul că a primit o sumă de bani.

Acum îi era permis să se întoarcă la autocar și să părăsească din țara.

Exact în acel momentul ea a hotărât că nu vrea să trăiască într-o țară care este condusă în felul acesta, cu acest sistem, cu acest tip de oameni și mentalități.

A studiat mult pentru a atinge același nivel de cunoștințe ca și colegii ei. Îi lipseau patru ani de cursuri iar acum că a reușit să vorbească fluent limba spaniolă, voia să se folosească de ea. Să pună distanță între ea și propria ei patrie.

Munca din fabrică era destul de grea, dar nu totul în viață este roz. Să fii într-o altă țară, ca și străin, nu ai atât de multe opțiuni, nu prea poți să alegi. Cel puțin acum, ea putea să ia propriile decizii fără să dea explicații nimănui. Ea era independentă.

De asemenea, a realizat și a acceptat că trebuie să pornești de undeva și că în funcție de ritmul și obiectivele tale poți să devii mai bun și să schimbi, însă ai nevoie în primul rând de experiență și cunoștințe.

La doar un an după ce s-a mutat acolo, a reușit să înceapă să studieze la facultatea de turism, și nu ceea ce poate oamenii din jurul ei sau societatea considerau mai potrivit pentru ea. A vrut să rămână în acea zonă a comunicațiilor, turismului, limbilor străine, relații publice și să aibă mai multe oportunități, să fie mai flexibilă odată cu terminarea studiilor.

Ea a reușit, deși era de așteptat din partea ei să studieze medicina sau dreptul, pentru ca, odată terminată facultatea, să înceapă imediat să câștige proprii ei bani. Ce idee greșită! Voia să fie liberă, să hotărască singură și să își urmeze visele, să facă propriile greșeli.

A fost, de asemenea, momentul în care își putea permite mici capricii, lucruri pe care, în mod normal, și le-ar fi dorit ca și copil, dar pe care niciodată nu și le-a permis. Ca de exemplu simplul fapt să cumpere hainele pe care și le dorea, să meargă la cinema, să meargă într-o vacanță, să iasă și să viziteze locuri.

Oamenii pot fi răutăcioși la liceu. În funcție de felul în care te îmbraci, de lucrurile materiale pe care le deții, de brandurile de îmbrăcăminte pe care le porți, de locurile pe care le vizitezi în concediu, de jobul pe care îl au părinții te clasifică într-un fel sau altul.

Într-un sistem în care, dacă tu sau părinții tăi aveți legături cu oameni importanți, atunci se pot realiza anumite lucruri și ai anumite beneficii printre care și obținerea unui loc de muncă bun. Încă un motiv să părăsească țara de origine. Nu se generalizează, însă există multe exemple de genul acesta. Nimic din toate acestea nu au fost o prioritate pentru ea sau un mod de a-și trăi viața.

Acea perioadă, departe de țara ei natală, a fost începutul unei vieți noi pe care a început să o construiască de una singură, cu propriile ei mijloace și venituri. A fost perioada în care a început  să își formeze și să își dezvolte personalitatea.

Sunt aici acum, amintindu-mi toate acestea și am senzația de a mă dezgoli în fața voastră.

În momentul de față, îmi dau seama că cel mai important lucru în viață sunt amintirile pe care le adunăm de-a lungul anilor și oamenii pe care îi întâlnim în calea noastră, și nu lucrurile materiale. Trebuie doar să învățăm (și am realizat că acest lucru vine cu trecerea anilor) de ce fel de oameni vrem să avem aproape și cui permitem să facă parte din viața noastră.

De ce am decis să-mi plătesc singură studiile? Consider că nimic în viață e gratuit. Nu contează de la cine vine sau în ce moment. Dar, în anumite momente specifice din viața noastră, va trebui să plătim datoriile. Modalitățile de a face acest lucru sunt diferite: fie cu ajutor, bani, favoruri sau explicații. Totul depinde. Dar cumva și cândva totul se plătește și nimic nu e gratis.

Ceva ce nu îmi place în viață este să dau explicații. Din moment ce te descurci singur nu ești obligat în niciun fel să faci acest lucru și dacă vrei să ajuți pe cineva nu ești condiționat de nimic.

Învățați să vă împărtășiți gândurile și poveștile cu oamenii pe care îi întâlniți. Nu ar trebui să stai tăcut sau să păstrezi, din teamă, totul pentru tine. Oamenilor le trebuie oferită șansa să te cunoască, să învețe din trecutul tău, să decidă dacă vor să fie acolo în prezentul tău și, poate, să formeze parte din viitorul, să le placă și să nu le placă, să critice sau să aprecieze, să râdeți sau să plângeți împreună. Ar fi frumos să găsim curajul de a oferi șansa oamenilor să ne cunoască exact așa cum suntem, cu frici și cu temeri.

Nu suntem făcuți să ne trăim singuri viața. Am putea să o facem, desigur! Dar, este mai distractiv dacă alegem să nu o facem.

De ce împărtășesc asta cu tine? Care e povestea ta?

Versiunea în spaniolă: https://journeywithmada.com/historia-nr-1/

Versiunea în engleză: https://journeywithmada.com/story-nr-1/