Și lumea mea a început să se destrame. . .

„Aveam 14 ani și am început să arăt încet, încet ca o femeie și să am o viață socială mai activă. O bună prietenă de a mea își sărbătorea ziua ei de naștere și am fost invitată. În timp ce eram la petrecere, mi-am dat seama că un bărbat, vizibil mai în vârstă decât mine, mă observa tot timpul. L-am recunoscut din vedere pentru că orașul era mic, însă nu am vorbisem niciodată cu el.

În timp ce mergeam la baie, s-a folosit de prilejul acesta să mă oprească ca să îmi facă complimente și să-mi dea numărul lui de telefon, spunându-mi că, dacă vreodată o să am nevoie de ceva, îl pot suna oricând. L-am respins imediat, dar în drum spre casă mi-am dat seama că mă simțeam flatată că un tip mai în vârstă m-a observat între celelalte fete și a venit să vorbească cu mine.

Cea mai mare greșeală din viața mea a fost să-l sun. Din acel moment, pentru mine a început un coșmar îngrozitor. O să realizez acest lucru foarte curând, în cel mai urât mod posibil.

Am început să vorbim și mi-a spus că are 20 de ani. L-am crezut pentru că arăta foarte bine, deși era, de fapt, mai în vârstă de 10 ani decât mi-a spus. Îmi dubla vârsta, dar voi afla asta când era deja prea târziu. Arăta incredibil de bine pentru că practica foarte mult sport, unul dintre ele fiind boxul, deci era greu să nu-l cred.

Veți realiza mai târziu de ce am menționat că practica boxul.

Mi-a luat o săptămână să-i accept invitația de a merge să bem ceva. I-am mințit pe părinți pentru că știam că nu-mi vor permite să ies cu un bărbat la o vârstă așa de fragedă. Acum, mi-aș dori să fi fost sinceră cu ei.

Vom începe să ne vedem destul de rar pentru că se temea de tatăl meu. Tatăl meu lucra în poliție. Mă trata ca pe o mică prințesă, oferindu-mi cadouri din când în când, și mă bucuram de atenția pe care o primeam de la el. În mintea mea, am crezut că este autentic și apreciază și respectă relația noastră. Am crezut în dragostea adevărată, precum cele pe care le vezi în filme. Tipul rău se îndrăgostește de fata inocentă și ea reușește să-l schimbe, să-l facă o persoană mai bună. Îmi va spune lucruri minunate, minciuni frumoase doar ca să mă țină lângă el. Am fost așa de prețioasă pentru el și pentru că eram virgină, eram ca și un trofeu.

Îmi doream atenția lui, așa că îi spuneam ce se întâmpla în fiecare minut al vieții mele. De asemenea, am fost și foarte naivă, ca să nu spun prostuță. Știa ce fac tot timpul, cu cine sunt, despre ce vorbesc. El mă urmărea peste tot pentru a vedea unde și cu cine sunt afară, spunându-mi că prietenii nu există și că nu îmi doresc binele iar el este singurul care are grijă de mine și își dorește să mi se întâmple doar lucruri bune.

Au trecut așa doi ani de zile. Cu timpul devenea din ce în ce mai posesiv, încercând să controleze fiecare pas pe care îl făceam. Unul dintre motivele din cauza căruia situația s-a înrăutățit a fost că mi-am pierdut virginitatea cu el. S-a speriat pentru că eram încă minoră și îi era extrem de frică de tatăl meu. Unul dintre cele mai frumoase momente din viața unei femei, sau cel puțin care se presupune că ar trebui să fie cel mai frumos, a devenit una dintre cele mai urâte experiențe trăite vreodată.

Timpul a trecut și prietenii mei se bucurau de o viața socială, mergeau la petreceri, zile de naștere, iar eu eram închisă în casă, cu el pentru că era extrem de gelos. Se enerva și pierdea controlul chiar și când îmi salutam colegii de clasă. Și situația se va agrava.

Într-o zi m-am certat cu tatăl meu pentru că cineva i-a spus că ne-a văzut împreună. El m-a amenințat că nu voi mai ieși niciodată din casă pentru că era un tip periculos. I-am spus tatălui meu că iubitul meu era mai bun decât el pentru că nu țipă niciodată la mine. În mintea mea, tatăl meu era cel rău, iar iubitul meu cel bun. Astăzi, regret profund aceste cuvinte.

A trecut ceva timp și am început să lipsesc de la școală și să folosesc acele câteva ore pentru a mă întâlni cu el. Am auzit adesea de la alte femei că el mă înșeală și când am avut curajul să-l întreb, mi-a spus că doar atunci când voi deveni soția lui voi avea dreptul să-i pun întrebări. A terminat discuția spunându-mi că el este bărbat și are nevoi și că eu, cu câteva ore pe care le lipseam de la școală, nu îi pot satisface nevoile.

Mi-am dat seama cu timpul că m-am îndrăgostit de o percepție a lui, o idee, și că, în realitate, el era un monstru, un om posesiv și un om căruia îi place să controleze tot din jurul lui.

Odată, i-am luat telefonul în timp ce făcea un duș și am găsit mesaje și fotografii cu femei dezbrăcate. Erau toate fetele cu care el mi-a permis să rămân prietenă. Mă înșela de mai bine de jumătate de an.

Mi-am dat seama că adolescența mea este complet distrusă. El controla fiecare pas pe care eu îl făceam. Nu puteam să mă machiez la școală pentru că trebuia să fiu frumoasă doar pentru el. Trebuia să fac o poză cu cine eram pentru a-i arăta că îl iubesc și pentru a-l face să aibă încredere în mine. Chiar dacă am făcut tot ce mi-a cerut în fiecare moment, continua să mă înșele.

Zilele mele vor deveni mai întunecate, iar nopțile mele mai triste și mai singuratice. Prietenii mei aveau o viață normală și eu eram închisă într-o colivie, fizic și emoțional. Mi-a părut rău și eram tristă pentru părinții mei care au sacrificat multe pentru a-mi oferi o viață bună și o educație, iar acum, un străin mă trăgea în jos, foarte în jos, în întuneric.

Momentul în care mi-am dat seama că nu pot continua cu asta a fost când m-a amenințat că, atunci când voi împlini 18 ani, va veni să mă ia cu bagajele pentru a merge și a locui cu el. Mi-a promis că nu-mi voi mai vedea tatăl pe o perioadă de câțiva ani. Aceasta va fi răzbunarea lui pentru că nu ne-a permis să fim împreună.

Devin din ce în ce mai rece față de el, căutam o modalitate sigură de a-l părăsi, și el a devenit din ce în ce mai obsedat de mine.“

Sunt aici chiar acum, vorbind cu o prietenă de-a mea și oferindu-i ocazia să-și spună povestea, cu propriile sale cuvinte, permițându-i să se întoarcă în trecut și să trăiască din nou, prin amintiri dureroase acea perioadă, acea experiență din viața ei.

Acum, au trecut mai bine de 10 ani, dar rana este încă acolo și mă doare să văd cum ea a oferit tot ce a avut mai bun, însă totul a fost folosit împotriva ei, ca o armă cu tăiș. Povestea va continua în următoarea postare și acolo, fiecare va trage propriile concluzii.

Va urma . . .

Versiunea în engleză: https://journeywithmada.com/story-nr-14---part-one
Versiunea în spaniolă: https://journeywithmada.com/historia-nr-14---primera-parte