Oportunitățile ajung atunci când te aștepți cel mai puțin!

La trei luni după ce s-a decis să părăsească Spania și să își urmeze dragostea, se trezește într-o dimineață, într-o țară străină, unde nu vorbea limba, unde nu cunoștea pe nimeni. Se simțea trădată. A încercat să își ignore inima rănită și sa găsească curaj de undeva ca sa preia din nou controlul asupra vieții ei, să facă un plan și să continue. Unde? Încă nu știa. Își va găsi rostul pe drum. Cum? Nu avea nici cea mai mică idee, dar trebuia să înceapă de undeva. Nu voia să se întoarcă la familia ei și să audă lucruri de genul: „Ți-am spus!” sau „Aveam dreptate!”.

Primul an a fost o experiență uimitoare, a lucrat cu copii și a întâlnit oameni minunați; oameni care au devenit ca și propria ei familie. Ea spunea mereu că acolo și-a găsit o a doua familie. Se simțea binecuvântată.

Locuia în Germania de peste un an de zile deja. După ce a reușit să învețe limba pentru a fi capabilă să poarte o conversație de bază, a decis că vrea să obțină un loc de muncă cu normă întreagă și să își închirieze propriul ei apartament. Ea va lucra ca și chelneriță. Primul job pe care l-a găsit.

Însă ei i-a plăcut pentru că era conștientă că acesta era doar un pas mic spre o schimbare majoră în viața ei, a trece de la a nu avea aproape nimic și a reuși atât de multe într-un timp atât de scurt, ținând cont că era într-o țară străină.  A fost și cea mai bună metodă pentru ca ea să-și îmbunătățească cunoștințele de limbă germana chiar dacă avea să greșească uneori și să creadă că o scrumieră este numele unei beri. Încercați să învățați limba germană și veți înțelege despre ce vorbesc!

A cunoscut oameni noi, a reușit să își închirieze un apartament singură, doar pentru ea, un locușor al ei pe care să îl poată numi acasă, a reușit să își facă prieteni și să înceapă să se bucure de timpul petrecut acolo. În cele din urmă, nu a fost o decizie atât de rea să renunțe la tot ce avea în Spania pentru a se muta în Germania. Era mândră de ea însăși. Încet și fără ajutorul nimănui, a putut să construiască ceva de una singură. Din acest motiv, îi plăcea ceea făcea pentru că datorită job-ului a reușit totul. Realizând aceste lucruri mărunte, pas cu pas, pentru ea însemnând enorm, reprezenta întregul ei univers pe care și-l construise acolo. Încă un an a trecut destul de repede.

Era timpul pentru o schimbare, era timpul să găsească altceva. Acum avea un nivel mai bun de germană, așa că va căuta ceva complet diferit. Deja  începuse să-și pregătească CV-ul și să treacă la următorul pas: căutarea unui nou loc de muncă. Privind spre viitor era fericită și încrezătoare.

Într-o zi, în timp ce era la serviciu, își ajuta colegii cu mesele lor. Avea mesele ei sub control, așa că ar da o mână de ajutor celorlalți. Îi plăcea să lucreze cu oamenii, să fie în preajma lor așa că zâmbetul de pe fața ei nu lipsea niciodată. În timp ce servea o masă care nici măcar nu îi aparținea, cele două doamne au început o conversație cu ea. Acest lucru a fost foarte întâmplător și neobișnuit pentru că au întrebat dacă ar fi interesată să schimbe locul de muncă și să aibă un interviu pentru un post de manager într-un magazin de haine. De ce aceste două doamne ar propune așa ceva? Ea a fost șocată și surprinsă, dar a acceptat imediat. Nu avea nimic de pierdut. Se gândea deja la căutarea unui nou loc de muncă.

Aceste două doamne i-au explicat motivul pentru care au decis să o întrebe acest lucru și era din cauza faptului că o observase în tot acest timp. Au observat cum își făcea treaba, cum se comporta și vorbea cu clienții, cu colegii ei, cum au putut realiza că este felul de persoana care se bucură de simplul fapt că se află acolo și că job-ul acela nu era o povara pentru ea. Ci din contră!

Dacă până atunci nu credea în minuni, acesta a fost unul dintre momentele rare în care viața îți arată că te înșeli.

A mers la interviu, extrem de încântată și le-a povestit despre experiența anterioara și care era povestea ei. Și ghici ce? A primit job-ul! Nici nu era în măsură să vorbească corect limba germană și a primit job-ul. Locuia doar de doi ani acolo și i se oferea o asemenea șansă! Foarte greu de crezut!

Chiar dacă avea îndoieli, (câteodată putem fi cel mai rău dușman al nostru), ea a acceptat. Ea și-a asumat acest risc. Nu riști, nu ai cum să avansezi. În acel moment a început aventura. Ea va fi trimisă pentru următoarele două săptămâni în Spania, iubita ei țară „adoptivă” pentru a primi formarea. Ea va vizita sediul din Italia și ar participa la diferite evenimente ale companiei. A devenit atât de încrezătoare că este capabilă și pregătită pentru job și nu va regreta decizia luată. Ea avea să revină cu o mentalitate pozitivă și gata să cucerească lumea.

Într-o lume perfectă, cu oameni perfecți, în situații perfecte, ar fi fost un vis care devenea realitate. Și a fost, într-adevăr. Pentru că mai târziu, datorită acestei poziții, va primi alte șanse. Dar nu trăim într-o lume perfectă și noi, ca și ființe umane, nici noi nu suntem perfecți. Dar drumul era denivelat și a fost o lecție pentru ea, a învățat multe.

Colegi mai vechi de-ai ei erau dornici să aibă acea poziție. Și aveau toate drepturile să-și dorească pentru că aveau mai multă experiență. Așa că ei au început să comploteze împotriva ei, au început să facă glume pe seama limbajului și a accentului ei, au lipsit de la serviciu doar pentru a da peste cap orarul tuturor și pentru a-i provoca probleme cu șefa, s-au veneau la serviciu însă nici măcar nu își făceau datoria. Toate acestea, pe la spatele ei, desigur. În fața ei, acele persoane vor juca un rol. Nu era vina ei că i se oferise, pur și simplu de nicăieri această poziție.

A început să simtă că toată această situație are o influență negativă asupra ei, că nu mai este în stare să aibă timp liber și viață privată pentru că o vor suna la orice oră din zi și din noapte, se simțea că era nevoită să se comporte ca și o mamă pentru niște copii adulți. Poate că și asta a făcut parte din jocul lor. Însă cel mai trist era că și ei erau niște străini acolo, ca și ea de altfel. În mod normal, ar trebui să ai un fel de empatie pentru că împărtășești aceeași bază, poate ai o poveste destul de asemănătoare de imigrare dintr-o țară în alta, dar ei erau foarte egoiști. Oamenii pot fi foarte răutăcioși. În acel moment și-a dat seama că nu era făcută să fie într-un mediu atât de toxic. Nu era ca ei și nu voia să devină unul dintre ei. Ea avea să schimbe locul de muncă un an mai târziu, timp suficient pentru a aduna experiență și cunoștințe.

A fost o experiență uimitoare călătorie cu roller coaster!

Sunt chiar aici acum, amintindu-mi toate acestea și mă simt nostalgică. Ce experiență! Mediul în care vă aflați, nu contează dacă este la serviciu sau cu prietenii, vă poate influența sau ajunge poate chiar să vă schimbe complet. Vă poate schimba, desigur, într-un mod bun, dar și într-un fel negativ.


Un job nu ar trebui să ia toată viața din tine. Ar trebui să vă permită totuși, din toate punctele de vedere, să vă bucurați de viață și de oamenii pe care îi aveți alături.

Doar făcând jobul care îl aveam la momentul respectiv cât am putut de bine, chiar dacă nu era job-ul meu de vis și încercând să fiu cea mai bună versiune a mea, am primit această șansă. Eram doar persoana potrivită la momentul potrivit sau poate am întâlnit oamenii potriviți la momentul potrivit.

Fii recunoscător, poartă-te frumos, bucură-te, fii mai bun, prosperă și oferă tot ce ai mai bun din tot ceea ce poți oferi, pentru că nu știi niciodată pe cine vei întâlni în calea ta!

Care e povestea ta?

Versiunea in engleză: https://journeywithmada.com/story-nr-3/

Versiunea in spaniolă: https://journeywithmada.com/historia-nr-3/