O poveste de dragoste s-a încheiat!

Această poveste începuse acum mult timp, dar momentul, locul și felul în care această poveste a luat sfârșit era încă nesigur. Însă până acum!

Târziu în noaptea neagră și rece, a sosit în Germania, unde totul era atât de diferit și atât de nou pentru ea. Niciodată nu s-a gândit că va fi nevoită sa lase tot ceea ce cunoștea și iubea în urmă, și să se mute acolo. Dar viața are multe surprize pregătite pentru tine!

El era atât de drăguț și amabil cu ea, și acum îi acorda toată atenția după care ea mereu a suspinat.  El, departe de familie și prieteni; ea, singura persoană care a renunțat la tot și toate pentru a-l susține mereu. El a început să aprecieze cu adevărat ceea ce ea sacrificase pentru el, să realizeze ce reprezintă pentru el faptul că acum ea încă e lângă el. El a început să-i prețuiască dragostea mai mult ca oricând și a început să fie bărbatul de care ea, în timpul unei veri, cu mult timp în urmă, se îndrăgostise.

Trecuseră deja trei ani de la acel moment când a venit să o întâmpine la aeroport, când ea s-a mutat în Spania, au trecut prin momente bune și momente rele, au crescut împreună și acolo, el era singurul sprijin pe care ea l-a avut.

Încă avea îndoieli înainte de a se hotărî să își lase toți prietenii și familia în urmă. Toate avertismentele pe care mereu le-a primit de la familie și prieteni, oameni care acum erau foarte departe. Era singură. Dar până în acel moment și până în acel loc, ea nu a putut niciodată să găsească vreo dovadă reală că el a înșelat-o, sau încă o înșela. Acesta a fost motivul pentru care a decis să ofere relației o a doua șansă, să o i-a de la început, departe de tot ceea ce l-ar putea influența într-un mod rău și să încerce să construiască un viitor mai bun pentru amândoi, împreună, cu aceleași obiective și împărtășind aceleași vise. Sau poate doar a vrut să se convingă că s-a terminat.

Și într-o zi a venit momentul în care s-a convins . . .

Când a crezut că va fi capabilă să lase în urmă toate lucrurile negative, toate nopțile nedormite, tot stresul, gândurile negative, toate suspiciunile, ea găsește toate mesajele. În momentul acela îngheață! Incapabilă să se miște sau să gândească. Doar privea ecranul fără ca nici măcar să clipească, uimită, fără să poată înțelege tot ceea ce vedea în fața ochilor . Nu a fost doar una, ci mai multe. În câteva secunde, moment care i s-a părut o eternitate, a luat o decizie. Ea se va întoarce la familia ei, va plânge până când nu va mai putea de durere, și va recunoaște că a fost fraieră, o credulă în tot acest timp și toți ei au avut dreptate.

Chiar își dorea să facă asta? Imediat a început să caute zboruri să se întoarcă. Va găsi ea o scuză să plece. Era atât de confuză, întristată, furioasă, cu ea însăși, cu el, nici măcar nu știa.

„Bine, respiră! Ia-o ușor! Tu poți să! ”: își spunea să se calmeze, să pună puțină ordine între gândurile ei, astfel încât să nu se grăbească să ia o decizie absurdă.

Ea va rămâne în Germania. Cum? Nu avea nici cea mai mică idee. Nu putea vorbi limba, nu cunoștea pe nimeni în afară de el, nu avea un job. Era acolo doar de o lună de zile!

Primul lucru pe listă. Avea nevoie să-și găsească un loc de muncă. Și în mai puțin de o lună a avut un loc de muncă. Ea va ascunde faptul că a aflat totul. Va pretinde în fața lui că nu știa nimic.

Nici măcar astăzi nu-și poate explica ei însăși cum a reușit să facă asta. Crede că a fost un amestec de sentimente, răzbunare, ură, iubire, tot. Pentru că îl iubea. A fost atât de greu să decidă să se despartă de el după atâta timp. Au împărtășit trei ani împreună. Și acolo, în acel loc, departe de toți, a început să fie omul perfect pentru ea.

Odată ce a primit job-ul, s-a mutat imediat. Pentru job-ul ei era necesar să fie tot timpul acolo și era și într-un alt oraș. Deci, nu a avut nevoie să găsească nicio scuză. Aveau planuri, așa că era perfect că își găsise un loc de muncă într-un timp atât de scurt. El s-a gândit că vor putea să-și realizeze planurile mai devreme cu ambii având un job. Ceea ce el nu știa era că ea își pregătea o cale de scăpare ca să se îndepărteze de el.

A plecat, a lăsat totul în urma ei exact cu o zi înainte de revelion. S-a mutat. Erau încă împreună. El încă era o parte din ea. Se vizitau reciproc la fiecare două săptămâni. Spera că o să-l poată ierta. Chiar dacă ar putea să pară foarte naiv pentru unii, ea  ținea la el și a crezut că poate lăsa totul în urmă. Noaptea respectivă, când se uita la calculator, singură în casă, și tremura din toate încheieturile, era un amintire constantă că el o considera atât de naivă.

S-a străduit câteva luni de zile ca acea relație să meargă și a încercat să pună toate lucrurile negative într-o cutie și să ascundă acea cutie adânc, în sufletul ei, într-o parte a memoriei, unde nu va trebui să se gândească la ea.

Dar de fiecare dată când îl vedea, se va gândi la acea noapte. De fiecare dată când el o atingea, încercând să-i arate dragostea lui, ea se va simți tot mai detașată, tot mai distantă. Ea nu putea. Nu voia să uite. Voia să sufere și să simtă durerea acută, gravă. Voia ca acea durere să fie mereu prezentă și să îi amintească să nu mai facă niciodată aceeași greșeală.

Iar când rana era suficient de adâncă, va merge un weekend să-l viziteze, să facă dragoste pentru ultima dată, să își ia ultimele lucruri pe care încă le mai avea acolo și să plece. Singurele cuvinte pe care le-a spus au fost: „Plec, însă de data aceasta plec ca să nu mă întorc niciodată!”

Desigur, el și-a dat seama imediat ce însemna asta și singura cale de a se apăra a fost să nege totul. Dar era imposibil de negat, iar comportamentul lui a făcut-o să se simtă și mai naivă. Naivă pentru că nu și-a dat seama cu mult timp în urmă, naivă pentru că a așteptat să fie într-o țară străină, singură, doar cu el, ca să afle, naivă pentru că a îndepărtat oameni de lângă ea, acei oameni care o iubesc și au încercat să o avertizeze pentru că își făceau griji pentru ea, naivă pentru că a lăsat timpul să treacă așteptând o minune. Timpul nu va șterge cu buretele amintirile.

Și a plecat, în sfârșit! A plecat ca să nu se uite niciodată înapoi!

Sunt chiar aici, acum, într-o cafenea aleasă la întâmplare, înconjurată de străini. Ei nu văd persoana care eram cu mult timp în urmă. Ei văd femeia de acum. De asemenea, și prietenii mei, ei cunosc persoana care sunt astăzi. Dar dacă nu aș fi trecut prin toate astea, cum aș fi fost astăzi?

Am avut o perioadă în care mă judecam pentru că am așteptat atât de mult până când am decis să pun capăt acelei relații. Dar acum, nu mai sunt așa aspră cu mine însumi.

În momentul de față, cred că acela a fost locul și momentul potrivit. De ce? Pentru că acea experiență în mod special, și celelalte care au ajuns cu timpul, cele care au ajuns cu locurile pe care le-am vizitat sau cu oamenii pe care i-am cunoscut pe tot parcursul vieții mele, toate acestea au format baza persoanei care sunt astăzi.

Și tu? Povestea ta se aseamănă cu a mea?

Versiunea în spaniolă: https://journeywithmada.com/historie-nr-4/

Versiunea în engleză: https://journeywithmada.com/story-nr-4/