Ar trebui să te arăți cum ești tu cu adevărat?

„Vara era aproape pe sfârșite. Simțea cum zilele deveneau mai scurte iar nopțile deveneau tot mai lungi. Toamna se apropia încetul cu încetul și odată cu ea, unele schimbări în viața ei. Anotimpurile se schimbă și nu numai, ci și modul în care vezi lucrurile, într-un fel sau altul, se schimbă cu trecerea timpului.

Un prieten mai vechi de al ei i-a scris după foarte mult timp. Îi numește prieten pentru că nu puteau fi mai mult decât atât, nu trebuiau să fie mai mult sau cel puțin în acel moment, nici într-un trecut și nici într-un viitor apropiat, nici măcar într-un viitor. Cumva, din anumite motive, ea nu a vrut să împărtășească asta cu nimeni. Nu exista un motiv anume, dar simțea că vrea să păstreze pentru ea, să lase să fie micul ei secret.

Era ceva ce îi provoca fericire, ideea de a retrăi, după foarte mult timp, câteva momente și emoții pe care le-a avut în trecut, care au făcut-o să zâmbească la un  moment dat. Ea a considerat că ideea de a vorbi despre asta și de a-i da mai multă importanță decât avea cu adevărat, va distruge semnificația ce o avea. Această explicație îi era de ajuns. Nu o va împărtăși asta cu nimeni.

Au stat, s-au uitat unul la celălalt și, în unele momente, cuvintele sunt de prisos. Au comandat o sticlă de vin, s-au bucurat de o cină plăcută și, poveștile au început să capete viață din ambele părți.

Poți întâlni oameni care consideră că nu pot fi ei înșiși, sau cel puțin nu 100%, în fața prietenilor lor. Sunt oameni care consideră că arătând cum sunt ei cu adevărat, va fi un mare efort din partea prietenilor lor să-i accepte așa cum sunt. Este frica de a fi respins, este frica de a nu fi acceptat pentru ceea ce ești, este frica de a fi judecat pentru cine ești, așa cum ești și pentru lucrurile pe care le faci.

Cu toții păstrăm micile noastre secrete. Unele dintre ele mai mari, iar altele nu.

Dilema este că, dacă nu poți fi așa cum ești cu adevărat, cu defectele, nebuniile și calitățile tale, oamenii iubesc doar o idee despre cine ești tu cu adevărat. Oare nu înseamnă că oamenii acceptă pe cineva în casele lor și împărtășesc viața cu o persoană care nu este cine ei consideră că este?

Și, pe de altă parte, este nedrept să nu împărtășești totul cu prietenii tăi? Ar trebui să fii considerat că ești un prieten rău dacă nu o faci și un prieten bun dacă o faci? Ce este greșit și ce este corect? Ne este permis să păstrăm secrete față de prietenii noștri? Este permis, într-o prietenie, să păstrezi lucrurile doar pentru tine? Ar trebui să împărtășim totul cu oamenii pe care îi iubim? Dacă alegem să nu facem acest lucru, suntem condamnați să ducem o viață în singurătate și fără prieteni?

Prietenii au dreptul să te judece dacă ai decis să nu împărtășiți ceva cu ei? Nu ar trebui să te accepte așa cum tu ești? Au dreptul să îți pună la îndoială prietenia dacă decizi să păstrezi lucrurile pentru tine? Este o viață sănătoasă din punct de vedere mental, să stai mereu cu frica că oamenii pe care îi iubești, mai mult decât vrei să recunoști, nu te vor accepta pe deplin?

Nu este mult prea obositor să pretinzi că ești o persoană complet diferită? Nu este istovitor să ai mereu controlul a ceea cea faci și a ceea ce spui, cum te comporți și ce împărtășești altora?

Pe de altă parte, ar trebui să vorbim cu sinceritate despre tot ce se întâmplă în viața noastră? Dacă împărtășim totul, ce ne mai rămâne nouă? La ce ne rămâne să gândim noaptea când mergem la somn, ce încă e pur și curat? Ce rămâne pur, care nu e influențat de opiniile altora? Ce rămâne pur, care nu este influențat de opiniile oamenilor care cunosc doar jumătate din întreaga poveste, ce cunosc o singură versiune?

Unii oameni au încredere în alți oameni mult mai repede decât alții; unii oameni au fost răniți mult mai decât alții și unii oameni se tem să nu se rupă pe plan psihic și mai mult doar cu simplul gând de a nu fi acceptați sau înțeleși. Unii oameni decid că, chiar dacă acesta va fi unul dintre cele mai grele lucruri de făcut în viață, își vor împărtăși secretele cu tine chiar și cu riscul de a pierde acea persoană.


Au terminat o sticlă de vin, la miezul nopții, când au decis să facă o plimbare în noaptea care devenea din ce în ce mai rece și mai întunecată, și doi oameni diferiți vorbeau despre același lucru și împărtășeau o idee, o părere complet diferită despre cum ar trebui să fie o prietenie și cum ar trebui să se comporte o persoană.

Acea noapte a ajuns la sfârșit și noaptea s-a încheiat. Au mers pe căi separate, așa cum au făcut-o cu mult timp în urmă, dar conversația și subiectul încă rezonează în mintea ei, într-un fel sau altul, din când în când.”

Sunt aici chiar acum, cu zgomotul vântului în fereastră, încercând să-mi organizez gândurile în așa fel încât să aibă sens, nu numai pentru mine, ci și pentru ceilalți. Sunt o mie de întrebări și pot găsi o mie de răspunsuri și, cu siguranță, de la alte persoane, voi putea auzi mii de alte opinii.

Și este așa cum ar trebui să fie, nu este bine și nu este rău, nu există un trebuie și nu există un poate, nu există reguli într-o prietenie. Pentru a conecta profund cu o persoană este important să te arătați așa cum ești și să accepți și cealaltă persoană așa cum este.

Nu suntem nimeni să judecăm pe ceilalți, nu suntem nimeni să avem pretenții, nu suntem nimeni să arătăm cu degetul dacă o persoană decide că pur și simplu nu este momentul potrivit pentru a face acest lucru, să împărtășească totul cu toată lumea și trebuie să încercăm să înțelegem acest lucru.

În momentul în care decidem că ar trebui cel puțin să încercăm, că nu este nimic rău în a fi vulnerabili, va fi momentul în care slăbiciunile noastre ne vor face mai puternici.

Care este povestea ta?

Versiunea în engleză: https://journeywithmada.com/story-nr-26

Versiunea în spaniolă: https://journeywithmada.com/historia-nr-26/