Ai putea să mă accepți așa cum sunt?

„Au trecut deja 31 de ani și uitându-se în urmă se gândește cum e posibil ca unele lucruri să se schimbe complet cu trecerea timpului. A fost întotdeauna fata ciudată, cu tunsori extravagante și culori bizare. Acest lucru nu se va schimba niciodată, chiar dacă societatea o va vedea mereu ca pe o persoană ieșită din comun. Cui ii pasă ce crede societatea?

Ea a fost acea persoană care a început să lucreze deja la o vârstă foarte fragedă pentru că dorea să fie independentă. Dacă prietenii ei încă primeau bani de la părinții lor pentru a cumpăra haine, ea își câștiga deja proprii bani și își cumpăra lucrurile ei.

Ea a fost acea persoană care schimba serviciu după serviciu doar ca să nu rămână șomeră. Simțea nevoia să-și întrețină familia ori de câte ori aveau nevoie.

Ea a fost acea persoană care și-a ajutat sora să își crească copiii. A simțit că e cel mai potrivit lucru de făcut, deși uneori ar fi apreciat o oră în plus de odihnă.

Ea a fost acea persoană care mergea să-și viziteze părinții aproape în fiecare seară după serviciu, chiar dacă ar fi fost in stare să și plătească pentru a ajunge acasă cât mai repede posibil, să facă o baie caldă și să se culce, pentru că a doua zi va avea aceeași rutină, va simți aceeași extenuare.

Ea a fost acea persoană care mergea să bea o cafea cu prietenii ei, deși uneori simțea că nu are atât de multe lucruri în comun cu ei, nu va dori să participe la conversația lor, dar a considerat că un prieten nu ar trebui să refuze o invitație. De multe ori, se simțea nelalocul ei.


Începerea muncii de la o vârstă fragedă a pus presiune asupra ei cum că trebuie să continue cu acea rutină, că trebuie să continue să lucreze, că are responsabilități ca și sora, ca și fiică, ca și prietenă și ca și iubită, chiar dacă serviciul poate nu era cel mai bine plătit și programul nu era cel mai potrivit.

Ajutând-o pe sora ei să-și crească copiii o face să simtă că are mai multe responsabilități decât cele pe care le are. Nu erau deciziile ei, nu era viața ei, dar simțea că problemele surorii ei au devenit și problemele ei.

Mergând și vizitându-și părinții chiar și atunci când se simțea extrem de obosită, o făcea și mai epuizată, deoarece erau probleme după probleme. Asta ducea la nesfârșit. Îngrijorările lor au devenit și grijile ei, dar ea nu putea schimba nimic și nu era în mâinile ei să ofere o soluție la toate problemele actuale ale familiei.

Aflându-se într-un loc, cu oameni ce simți că nu împărtășesc același mod de gândire, ci opusul, ce simți că nu poți fi tu cu adevărat și că ești persoana ciudată de la masă prin felul de a gândi, prin modul de a te îmbrăca, prin felul în care ți-ai aranjat părul, prin modul tău de a te exprima, te face să te simți din ce în ce mai epuizată.

Rezultatul a toate acestea: câteva alergii pe piele, reacții alergice la unele medicamente, o listă nenumărată de probleme de sănătate și ultima, dar nu cea mai puțin importantă o boală care avea de o operație. Când trebuia să meargă la spital, îi era mai ușor să spună de ce nu suferă decât ceea ce are.

Cu toții avem un moment crucial în viața noastră, care ne face să decidem dacă vrem să schimbăm ceva, sau decidem să ne scufundăm și mai adânc. Momentul ei a fost atunci când trebuia să fie operată. Unii dintre noi, își schimbă complet stilul de viață și își îmbunătățesc calitatea vieții, iar unii dintre noi decid că este mai bine să atragem atenția celorlalți în acest fel și să continuăm să ne plângem de milă.

Cineva cu o dorință puternică de a trăi, de a se bucura de viață, de a se bucura de oamenii de lângă ei, nu va căuta scuze și va găsi întotdeauna o soluție. Ea a fost una dintre ele. Ea a decis pentru ea însăși că vrea să trăiască viața la maxim.

Ea a decis din acel moment că este bine și pozitiv, uneori, să fii egoist și să se gândească mai întâi ce este bine pentru ea și apoi pentru ceilalți. Ea a decis să trateze cauza tuturor problemelor sale, nu numai fizice, ci și emoționale. A început să se informeze, să citească și să investigheze, iar primul pas a fost acceptarea sorții sale. Fiecare durere de cap are o cauză, fie că nu ai băut prea multă apă, fie te-ai enervat pe cineva sau pe o situație. În acest fel, a început totul din interior și așa a început tot procesul ei de vindecare

Dacă simțea că nu vrea să lucreze atât de multe ore, atunci lucra mai puțin. Dacă simțea că nu vrea să-și ajute sora pentru că pierde din puținul ei timp ce avea la dispoziție să petreacă cu iubitul ei, a învățat că uneori e bine să spui și: „Nu”. Acest lucru a ajutat-o ​​să se vindece în multe aspecte.

Dacă simțea că prefera să-și petreacă seara pe canapea și să citească o carte, decât să-și viziteze familia, atunci rămânea acasă. Dacă simțea că nu are chef să iasă la o cafea pentru că pur și simplu nu o interesa conversația, rămânea mai degrabă singură decât să se pună într-o situație în care nu dorea cu adevărat să fie doar pentru a face pe plac celorlalți.

Dar schimbările sunt uneori greu de acceptat și când toată viața ta te-ai sacrificat pentru alții și ai spus mereu: „Da”, odată ce ai început să fii o nouă versiune a ta, unii oameni găsesc că e foarte greu să te obișnuiești și să accepți noutatea. Și tot ceea ce familia și câțiva prieteni și-au dorit pentru ziua ei de naștere a fost ca „vechea ea” să se întoarcă, chiar dacă acest lucru însemna o persoană bolnavă care nu se putea bucura de viață din plin.“

Sunt aici chiar acum, amintindu-mi de timpul petrecut cu prietena mea la ea acasă. Aceasta este povestea ei, și nu a mea.

Oamenii își formează personalitatea în primii ani de viață și acest lucru este foarte greu de schimbat, ceea ce înseamnă că ceea ce poți schimba mai ușor este mentalitatea, stilul de viață, comportamentul, totul cu autoeducare și cu oamenii din jurul nostru.

Dar, odată ce începem să schimbăm acest lucru, de ce este atât de dificil pentru ceilalți oameni să ne accepte așa cum suntem acum? Și pe parcursul drumului nostru, e posibil să pierdem pe câte cineva.

Singurul lucru pe care vreau să-l subliniez este că uneori facem greșeala de a ne împovăra viața cu îngrijorările, cu problemele și cu grijile altora. Și acest lucru, făcut în doze mici, este în regulă, dar odată ce limita este depășită și ne afectează sănătatea, ar trebui să fim puțin egoiști și să ne gândim mai întâi dacă chiar merită sacrificiul.

Care este povestea ta?

Versiunea în engleză: https://journeywithmada.com/story-nr-18/

Versiunea în spaniolă: https://journeywithmada.com/historia-nr-18