Discriminarea într-o țară care nu este țara ta de origine!
Cauzele pentru care oamenii decid să părăsească țara de origine și să imigreze pot fi destul de diferite, însă motivul principal este dorința de a avea un viitor mai bun, pentru o viață mai sigură.
Poate fi o mamă care își dorește o viață mai bună pentru copiii ei sau un tată care vrea să sprijine familia.
De asemenea, poate fi un copil care dorește să ofere părinților săi tot ceea ce îi stă în putință ca și recompensă pentru toate sacrificiile pe care le-au făcut pentru el încă din ziua în care s-a născut. Toți părinții se sacrifică încă din momentul în care decid să aibă un copil și să-l crească.
Poate fi o soră sau un frate care vrea să ajute cu cheltuielile familiei sau să plătească pentru tratamentul unei persoane iubite.
Poate fi un partener care dorește să-și construiască o familie și să aibă un venit stabil, la fel ca și un nivel de viață mai bun.
Poate fi chiar o bunică sau un bunic care, ca ultimă resursă pentru a sprijini familia, decide să plece de acasă la o vârstă târzie.
Nimeni nu imigrează de dragul de a imigra. Acesta este ceva diferit ce se numește a călători sau e un lux pe care unii oameni și-l permit să aleagă în ce țară doresc să locuiască, dar a imigra este un cuvânt puternic care deține mai multe forme de a defini adevăratul sens al cuvântului.
Nu în cele din urmă, imigrația este produsă și de războaie. Fiecare are dreptul să trăiască într-un mediu sigur, fără violență.
Dar foarte puțini oameni se vor opri, se vor așeza lângă tine și vor investi timpul și, de asemenea, interesul pentru a afla motivul ce te-a făcut să imigrezi. Oamenii sunt pur și simplu ocupați cu propriile lor treburi și nu vor nici măcar să găsească timpul să îi asculte pe ceilalți, iar pentru unii dintre ei, de asemenea, nu le pasă, ei doar judecă imediat.
Definiția ei proprie a cuvântului “a imigra“ e acea acțiune forțată de circumstanțe, de a schimba mediul în care te aflai până în momentul respectiv.
În cazul ei, a decis să plece pentru că și-a dat seama că, sistemul în care trăia, nu îi va permite să aibă un nivel de viață bun echivalent cu cantitatea de muncă pe care ar trebui să o presteze. La vârsta ei, 18 ani, și-a dat seama deja că acest lucru nu era corect și, într-un anumit punct, sistemul eșuează.
A profitat de ocazia că avea pe cineva din familia ei care locuia deja în străinătate și a părăsit țara. A lăsat în urmă familia, a lăsat în urmă prietenii, a lăsat în urmă tot ceea ce știa, a lăsat în urmă zona ei de confort cu riscul de a pierde legătura strânsă pe care o avea până atunci cu cei dragi.
Când a ajuns acolo, va observa o ușoară tendință a unor persoane de a-i discrimina pe străini.
Ea va observa o diferență în procentajul de persoane care lucrau în fabrici. Cei mai mulți dintre ei erau străini, iar majoritatea persoanelor aflate în funcții superioare vor fi persoane native.
Ea va observa o diferență între oamenii care lucrau în restaurante ca și chelneri, în departamentul de făcut curat, persoane responsabile de spălat vase; majoritatea erau străini.
Ea va observa o diferență între oamenii care lucrează pe câmpuri și culeg fructele în condiții de caniculă, sub un soare crunt pe timpul verii; majoritatea erau străini.
Ea va observa o diferență între oamenii care lucrează în departamentul de curățenie; majoritatea erau străini.
Și va observa privirea de pe chipul lor când va spune de unde vine. Oameni care judecă fără să știe măcar povestea persoanei de alături, oameni care judecă fără să le pese măcar, oameni care vor judeca fără să știe măcar cum funcționează sistemul din țara respectivă, unde eșuează și ce îi face pe oameni să își abandoneze țara.
Ce i-a împins pe toți acei oameni să părăsească acel mediu sigur pe care l-au cunoscut-o toată viața pentru ceva care era complet străin? Este trist, dar nu știu câți dintre voi au pus această întrebare într-un fel nevinovat:”Ce te-a făcut să pleci?”, “Ce te-a făcut să o lași pe mama ta plângând în ușă, fără să știi când te va vedea din nou?”, “Ce te-a făcut să-ți lași copiii mici în urmă știind că atunci când te vei întoarce, s-ar putea să mă aduc ?”,”Ce te-a determinat să-ți lași soția însărcinată, știind că nu vei ajuta pe născutul primului tău copil? ”,“Ce te-a determinat să-ți lași bunicii, știind că vor muri și nu vei putea asista la înmormântarea lor?“.
Este atât de ușor să-i judecăm pe oameni după aspectul lor, după originile lor, prin modul lor de a se îmbrăca și să punem o etichetă blestemată, dar dacă ne va păsa cu adevărat de oameni, vom încerca să aflăm povestea lor.
Mulți consideră că ajung să fure locurile de muncă, chiar dacă sunt job-uri ce localnicii nu vor să lucreze, că vin să profite de sistem, că vin să fure femeile sau bărbații, că vor să impună propria religie, dar nu este nimic din toate acestea.
Data viitoare când vezi un străin, gândește-te că el face acea muncă prost plătită deoarece este singura soluție pentru el, în momentul respectiv, pentru a asigura familiei lui un viitor mai bun.
Cei mai mulți fug de sărăcie, cei mai mulți fug de război, cei mai mulți fug dintr-un sistem crunt, corupt. Majoritatea își doresc doar un loc de muncă cinstit, cu un venit cinstit. Iar excepțiile pe care le vedeți, acele cazuri punctuale, sunt doar asta: doar excepții.
La început se va simți tristă, va începe să se simtă prost sau să îi fie rușine să spună de unde provine, dar cu timpul se va maturiza și va fi puțin mai înțeleaptă și nu îi va mai păsa deloc de ceea ce va crede sau va spune lumea din jur.
Odată cineva drag i-a spus: „Dacă oamenii vor ajunge să te cunoască așa cum tu ești, atunci vor avea o părere bună despre țara ta natală, așa că să nu îți fie frică să te arătați cum ești cu adevărat!” Acest lucru a bântuit-o vreme de câțiva ani pana când a înțeles sensul.
Nu o să-i mai pese deloc de oamenii care nu au avut vrut să investească timp să o cunoască cu adevărat. Nu contează de unde vii, pentru că în fiecare țară ai să găsești oameni buni și oameni răi, dar atâta timp cât ești o persoană bună și respectuoasă, bine educată; și nu vorbesc despre universități scumpe, și ai valori morale, acestea sunt cele mai importante lucruri în viață.
Sunt aici chiar acum, într-un restaurant ales la întâmplare, aglomerat cu oameni de pretutindeni, gândindu-mă la toate acestea, având și legătură cu tot ce se întâmplă peste tot în lume în momentul de față.
Nu pretind ca străinii să aibă aceleași drepturi ca și nativii, dar atâta timp cât au un serviciu cinstit și își câștigă banii cinstit, și plătesc aceleași taxe, toți ar trebui să fim tratați la fel, fără niciun fel de diferență în ceea ce privește naționalitatea noastră.
A te naște într-o țară sau alta nu te face un om mai bun sau mai rău!
Am învățat cu timpul să nu judec oamenii, în general, și cred că acesta este un proces lung, având în vedere că societatea ne învață să fim rasiști uneori.
Dacă nu ați fost niciodată în țara respectivă, nu puteți avea o opinie imparțială doar cu lucrurile pe care le vedeți în mass-media.
Singurele granițe care le avem sunt doar în mintea noastră pentru că e o lume liberă de a călători și a descoperi.
Călătoriți, deschideți-vă la minte, formați-vă propria opinie fără niciun fel de influență din partea mass-mediei, vorbiți cu oamenii, ascultați oamenii, mergeți la rădăcina unei acțiuni să descoperiți ce cauză a provocat respectiva acțiune, și numai atunci veți putea avea o părere obiectivă despre un subiect sau despre o persoană.
Ești acel fel de persoană căreia îi este frică de necunoscut?
Versiunea în engleză: https://journeywithmada.com/story-nr-9/
Versiunea în spaniolă: https://journeywithmada.com/historia-nr-9/